1.

Scriu trist, scoțând la iveală tot ceea ce omul își spune în obscuritatea camerei, atunci când perdelele se trag și măștile pică; n-ai unde să mai fugi și nici ce să pretinzi, iar zâmbetul atent studiat începe să pălească, întrebările să te împrejmuiască pe nevăzute, căci tot timpul te-au pândit.
Și când, în final, ai impresia că înțelegi și te așezi comod în brațele certitudinilor, totul se răstoarnă, căpătând aspectul nisipurilor mișcătoare și ți se pare că toate au fost hoax, o păcăleală.