Description
Punand sub microscop intreaga istorie zbuciumata a Romaniei, chiar luandu-l in considerare pe Vlad Tepes, este greu de gasit o crima mai odioasa, mai cutremuratoare, mai scabroasa, decat cea comisa in padurea de langa Tancabesti, impotriva "Capitanului" C. Z. Codreanu si ai celorlalti conducatori legionari. Ganditi-va doar la faptul ca cel ce a ordonat asasinatele a fost regele tarii. Ca 14 oameni au fost strangulati intr'o masina, pe la spate, imobilizati, legati cu lanturi de maini si de picioare. Ca stiau ce ii asteapta si ca, cu gaturile dezvelite si expuse, si'au asteptat moartea! Ca au fost ingropati si dezgropati de 5 ori! Ca, morti fiind, au fost impuscati in spate. Ca, morti fiind, au fost scaldati in acid sulfuric pentru a fi desfigurati. Ca au fost aruncati intr'o groapa comuna, fara un preot, fara o lumanare, fara posibilitatea de a se spovedi, de a spune o rugaciune - ei, care credeau cu atata tarie in Dumnezeu! Ce minte bolnava a nascocit oare aceasta scarboasa oroare? Autorul acestei nuvele nu este legionar, nici nu a avut legionari in familie. Autorul acestei nuvele nu este nici un credincios, ba chiar nici nu se crede foarte crestin. Autorul acestei nuvele uraste ordinea si ordinele, deci nu ar putea fi niciodata legionar. Dar, citind din curiozitate istoria acelor ani furiosi, a ajuns incet incet la concluzia ca figura Capitanului a fost o lumina orbitoare a acestui neam, ca il putem numi pe Capitan un martir al neamului, un iluminat, un "nebun frumos", un model de rectitudine, de demnitate si de clarviziune al tuturor romanilor. Stiu, stiu prea bine ca si dvs, ca si mine, am fost educati sa ii uram pe legionari. Istoria acelei nopti spune insa altceva.
Iz de pucioasa
