Prolog

Silver alerga din ce in ce mai tare, speriat de strigătele furioase ale soldaților care ne urmareau.
De-abia mai puteam ține frâiele si ma rugam în acelasi timp sa ajungem cu bine la castel.
Nu mai puteam sa-l dirijez, calutul meu fiind înfricosat. Picături mari de sudoare alunecau pe gâtul sau cenusiu, transformandu-se în spuma.
Aproape intrasem in pădurea din spatele castelului. Locul prin care reușeam sa fug mereu de slujitorii mei loiali. Poate prea loiali.
Continuam sa privesc în spate ceata de soldați ce ne urmărea neîncetat.
Nu am putut prevenii întâlnirea cu un alt calaret ce l-a facut pe cal sa se oprească brusc si sa ma arunce din sa, izbindu-ma de trunchiul unui copac.
Am gemut înfundat la contactul dureros pe care l-am facut cu copacul, simtindu-ma deodată prea obosită sa mai lupt.
Doua brate puternice mi-au înconjurat trupul slăbit, eu recunoscând imediat posesorul.
Si-a apropiat usor buzele de urechea mea, sufland usor aerul sau mentolat.
" Te-am prins, iubito. Promit ca, voi avea grija sa nu mai scapi asa usor, Evelyna.......".