"The new teacher enter in the classroom and go straight to the desk . He looks so young. However is he a teacher? " Started: 19/12/2018 Ended: 10/09/2020 #COMPLETED (side note: the first chapters have a few mistakes I still didn't edited, I'm sorry for creating any misunderstandings. You can ask in the comment section anything that is unclear. But I'll try to edit most of the mistakes tho)

☀︎︎𝐅𝐫𝐢𝐞𝐧𝐝 𝐨𝐟 𝐚 𝐛𝐫𝐨𝐭𝐡𝐞𝐫,𝐥𝐨𝐯𝐞𝐫 𝐨𝐟 𝐚 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫 , 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐲 𝐭𝐞𝐚𝐫𝐢𝐧𝐠 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭 𝐭𝐰𝐨 𝐨𝐟 𝐭𝐡𝐞 𝐩𝐞𝐨𝐩𝐥𝐞 𝐰𝐡𝐨𝐦 𝐰𝐞𝐫𝐞 𝐦𝐞𝐚𝐧𝐭 𝐭𝐨 𝐛𝐞 𝐭𝐨𝐠𝐞𝐭𝐡𝐞𝐫 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐢𝐭𝐞 𝐭𝐡𝐞𝐢𝐫 𝐟𝐚𝐭𝐞 . 𝐇𝐨𝐰 𝐰𝐢𝐥𝐥 𝐭𝐡𝐢𝐬 𝐬𝐭𝐨𝐫𝐲 𝐞𝐧𝐝?☀︎︎ (excuse my *cough* mistakes *cough* English is not actually my first language and when I wrote this book I was kinda at the beginning of the whole thing to write in English. So sowwy T-T. I'm ashamed of myself seeing even a tiny mistake so I'll try to edit em but you know, I am lazy and I already wrote 22 chapters lol so it will take some time.)

Ce se întâmplă când într-o zi ajungi să primeşti cel mai rău job din viața ta ? , nu doar că lucrezi pentru un nemernic , dar lucrezi pentru un nemeric care odată ți-a frânt inima ? Cum va reuşi Se lin să îl tolereze pe intolerabilul Kim Tae Hyung?

❞Smile, Princess.❞ Kim Taehyung, a mad man who runs an underground institution that can cure fears. In order to feed his sadistic hunger, he kidnaps unsuspecting victims that have no one to notice their disappearance. He's managed to get away with his torment for years, that is, until he abducts the wrong person. Category: Horror fiction Highest ranking: - #1 in Phobia - #2 in Decieving - #6 in HorrorFiction /-editing-\ [Wattpad Version] ©-lovelyseok YouTube version: - lovelyseok

În care JiAna, abia mutată într-o garsonieră, ajunge să poarte o dragoste unilaterală pentru proprietar, și anume Park Jimin. Sau să nu fie unilaterală?

Imi vine sa plang de cate ori ne luam la revedere.Nu stiu de ce dar ma tem ca a doua zi nu te voi mai vedea. Si dea lungul aniilor, mi-am dat seama ca iubirea, dupa el , nu mai are acelasi gust.

Genunchii mi se inmoaie din ce in ce mai mult, si simt nevoia sa ma asez pe scaunul de langa pat.Imi asez fata in palme, si incep sa plang.Ajunsesem la limita.Limita aia in care nici plansul nu te mai scapa de durere caci ai acumulat prea multa.Limita aia care te face sa disperi, sa vrei sa iti scoti inima din piept ca sa nu mai simti nimic.Limita aia care practic te inebuneste, caci tot cauti lumina de la capatul tunelului dar nu o vezi.