"Eram la un metru distanță de el și acum ii puteam vedea chipul. Era Kai! Cel mai mișto tip din școală! -Kai?! spun eu încet. -Jasmine? spune după câteva secunde și își întoarce pentru prima oară chipul spre mine. -Wow. Îmi știi numele.. . Interesant. spun încercând să glumesc. -Evident, spune cu un iz arogant. Mă uit la ceasul de la mână. 21:50. -La naiba! mă ridic instant în picioare și plec fără a mai spune ceva. Spre surprinderea mea Kai se întoarce cu fața spre mine în momentul în care eu arunc o ultimă privire în urma mea. Deși este întuneric, ochii noștri se întâlnesc pentru câteva secunde iar ochii lui negri de care sunt îndrăgostită de un an mă privesc.. altfel. "

poezii ieftine și rime recurente, aceleași motive scrise sub influența uitării M-am înecat undeva între ziua în care am realizat că nu pot trăi fără tine și cea în care am decis că mai bine mor decât să-ți mai văd chipul. Ziua în care s-a rupt pământul și soarele s-a făcut orb. Dar din marea de sânge au ieșit și câteva versuri. Am strâns ce-am putut. Cele mai multe nu vor cunoaște lumina zilei, căci ar fi prea puternice pentru muritori sau prea slabe pentru zei. Câteva, totuși, au reușit să se împerecheze, să formeze colonii de strofe.

De citit în depresii, atacuri de anxietate, singurătate, frustrare, supărări, sentimentul că ești neînțeles sau în momentul când toată lumea ți se pare dusă dracu (oricum așa e, dar mai multe despre asta am spus în această lucrare). O introspecție asupra minții mele, despre modul în care privesc eu lumea care se învârte în jurul meu până la 17 ani. De la stiluri de viață, la pierderi filosofice, la ezoterismul sinelui. Multe probleme adolescentine si frustrări prin care am trecut și încă trec sunt detaliate în această lucrare pe care am compus-o pentru a mai diminua din confuzia negată de orice tânăr, sau haosul prin care doar el îl cunoaște. Tind să cred că este cel mai acid material din punct de vedere social pe care l-am scris vreodată și l-am amănunțit cât am putut de bine. Are un anumit impact social pentru că „motivația" sau „inspirația" de a scrie această lucrare am acumulat-o de la oamenii din jurul meu și frustrările pe care mi le-au creat mie.

🍁| DESCHIS | Membrii noștri îți vor promova cartea cu stil pe covoarele roșii ale wattpadului. Doar îmbrac-o în formularele noastre și înmâneaz-o unui adevărat stilist!

안녕 ! 여기 있습니다 (𝔸)-𝔹𝕃𝕌𝔼! 𝕻𝖗𝖎𝖒𝖆 𝖈𝖆𝖗𝖙𝖊 𝖉𝖊 𝖆𝖈𝖊𝖘𝖙 𝖌𝖊𝖓 𝖕𝖊 𝖂𝖆𝖙𝖙𝖕𝖆𝖉 𝕽𝖔𝖒â𝖓𝖎𝖆 . 𝔸𝕝𝕝 ℝ𝕚𝕘𝕙𝕥𝕤 𝔻𝕖𝕤𝕖𝕣𝕧𝕖𝕕 𝟚𝟘𝟚𝟘 - 𝕔𝕙𝕝𝕠𝕣𝕚𝕤𝕤𝕖𝕧𝕖

Se spune ca niciodata nu se stie ce va urma, si exact despre asta este vorba aici. O aventura in partea mai intunecata a lumii. Demoni,Spirite,Creaturi Antice si...un om? Toate personajele prezente in povestea aceasta au obiective solide pe care vor sa le atinga. Singurele diferente sunt pana unde vor merge pentru a le atinge, ce sacrificii sunt dispusi sa faca..si bineinteles obiectivul in sine..difera? Sau nu. Totul depinde de perspectiva. De multe ori ce nu stii nu te poate afecta si ar trebuii sa stai departe. Dar nu toti tin cont de asta, si se adancesc in intrigi si probleme la fiecare pas.

Viața curge în versuri, iar moartea în rime. Odată și odată tot am încercat să scriem poezii. Chiar și din plictiseală. Aici le voi sufla pe ale mele. <<Toate drepturile sunt rezervate mie. Orice încercare de copiere sau folosire fără a fi anunțată sau menționată vor fi raportate>>

Poze și promovări

" - Da, stăpâne! am răspuns eu, cu glasul mai slab ca niciodată. Chiar dacă priveam în pământ, știam că rânjește. Știam și ce urma să spună. - Ridică-te! a șoptit în timp ce se apropria de mine. Tăcerea ce se lăsase în cameră era sinistră. Perdeaua diafană flutura în bătaia vântului, lăsând lumina difuză a lunii să pătrundă în încăpere. Simțeam cum inima mi-o lua razna. Tremurând, m-am ridicat în picioare, încercând să îmi păstrez echilibrul. Singurul lucru care mai lipsea era să cad pe acolo. - Mai ții minte jurământul pe care l-ai făcut? mă întrebă cu o voce irezistibilă, aproapre simțind cum mă sufoc din cauza distanței minuscule dintre noi. - Da..., am început să spun, în timp ce ochii lui mă devorau, iar mâna lui se odihnea la baza gâtului meu. - Atunci știi faptul că ești a mea, numai a mea! a șoptit el, iar vocea i-a tremurat. Îi simțeam respirația fierbinte pe fața mea. Am închis ochii încercând să îmi potolesc bătăile inimii și să îmi reprim dorința de a-l săruta. - Acum poți să pleci! a spus depărtându-se de mine, rupând magia momentului. Nu știam dacă să fiu dezamăgită sau să respir ușurată pentru că am scăpat. Am dat din cap, făcând o ultimă plecăciune, cu toate că era întors cu spatele la mine, apoi am ieșit din camera lui, îndepărtându-mă pe coridorul întunecat. - Stai! a strigat, alergând spre mine în timp ce m-am oprit și nu mi-am putut stăpâni un zâmbet..." #3 fantasy - 4.03.2019

Halloween 1978-prezent